AMBIENTUM BIOETHICA BIOLOGIA CHEMIA DIGITALIA DRAMATICA EDUCATIO ARTIS GYMNAST. ENGINEERING EPHEMERIDES EUROPAEA GEOGRAPHIA GEOLOGIA HISTORIA HISTORIA ARTIUM INFORMATICA IURISPRUDENTIA MATHEMATICA MUSICA NEGOTIA OECONOMICA PHILOLOGIA PHILOSOPHIA PHYSICA POLITICA PSYCHOLOGIA-PAEDAGOGIA SOCIOLOGIA THEOLOGIA CATHOLICA THEOLOGIA CATHOLICA LATIN THEOLOGIA GR.-CATH. VARAD THEOLOGIA ORTHODOXA THEOLOGIA REF. TRANSYLVAN
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.
Autori: JUDIT KOMPÁR - RŐMER.
DOI: 10.24193/subbmusica.2017.1.12
Published Online: 2017-06-20
Published Print: 2017-06-30
pp. 155-183
FULL PDF
ABSTRACT:
În bazinul carpatic în secolele 18-20, rolul furnizării de muzică a trecut treptat pe mâna ţiganilor. Această meserie a însemnat pentru ei un prestigiu social serios, deoarece prin intermediul ei au putut avea o legătură activă cu populaţia cadrului lor local, şi âîn oarecare măsură puteau fi membri de vază ai grupării etnice ţigăneşti. Integrarea lor însă nu este completă, ei ţşi păstrează limba maternă până la extreme, activează ca grupare separată, ca „ţigani muzicanţi”. Metodele educaţiei puteau fi diferite. În Câmpia Transilvaniei muzicienii îşi conservau majoritatea ştiinţei lor în interiorul familiilor, pe cale autodidactă, prin practică. La o vârstă cât mai fragedă (chiar 5-6 ani) au pus instrumentul în mâna copiilor lor, şi deja după însuşirea câtorva melodii, îi duceau cu formaţia la diferitele ocazii muzicale. Aşa, copiii învăţau simultan cântatul la instrument, muzica de cameră, respectiv modelul de comportament la ocaziile date , sistemul de normă, locul şi rolul lor în grup. La vârsta de 12-15 ani deja puteau cânta pentru bani – la ocazii de dans mai mici chiar şi singuri (fără alt „prímás” – muzicant prim). Activităţile motrice utilizate de ei în mânuirea instrumentului (capacităţile motorice) parţial pot fi moştenite şi învăţate. Muzicienii ţigani s-au integrat în grupul special de activitate, de familie şi de convieţuire deopotrivă pe cale psihică, biologică şi socială. Este foarte important de facto învăţarea autodidactă, după auz, deoarece prin această metodă au lucrat de mici, şi şi pe mai departe aceasta a fost metoda lor automată de învăţare. Acest proces complex de învăţare – socializare a fost de o importanţă esenţială pentru ocupaţia şi supravieţuirea lor. Muzicanţii din Pălatca deserveau deopotrivă locuitorii maghiari, români şi ţigani ai satului lor şi ai aşezămintelor vecine. În capul lor, materialul muzical era prezent pe de o parte în funcţie de naţionalitate, pe de altă parte legat de indivizi. Întotdeauna au ştiut perfect cui, când şi ce să cânte. Umblau sistematic în mai multe aşezăminte (4-8), aşa şi în rândul acelora duceau material muzical. Deoarece îndeplineau un rol de servitori, niciodată nu au devenit una cu grupul celor care comandau muzica – respectiv cu majoritatea societăţii – dar în acelaşi timp, deoarece îi distrau, ajungeau în relaţii sentimentale strâns legate cu aceştia. Prin aceasta, cu toate că alcătuiau un grup independent, totuşi îndeplineau un rol central în spaţiul terestru social al satului. (Cu fiecare grup erau în legătură reciprocă). Necesitatea meseriei lor era un motiv bun pentru perpetuarea ocupaţiei de muzicant. În localitatea Pălatca azi avem în evidenţă 5 generaţii, în total 68 de muzicanţi. În secolul 20 s-au bucurat de un grad de ocupaţie imens, căci atât în timp cât şi în spaţiu au lăsat urme serioase după ei. (Nu ei sunt singurii, în bazinul Carpatic au activat nenumărate dinastii de acest fel). În zilele noastre însă, datorită procesului de globalizare şi de modernizare – cu toată elasticitatea şi capacitatea lor de acomodare – numărul lor s-a redus la minim, meseria de muzicant a trecut printr-un oarecare schimb de statut. Pe parcursul modernizării muzica devine tot mai mult mass-mediatizată, iar societăţile rurale îmbătrânite şi dezbinate prin urbanizare nu mai oferă ocupaţie muzicanţilor. Materialul folcloric însă, ca parte a mişcării – revival, în statut de perpetuare a tradiţiilor, pe scenă, sau eventual în centre de dans trăieşte mai departe. Aceasta oferă azi ocupaţie muzicanţilor încă activi, întăreşte cultura şi identitatea locală, determină generaţiile mai tinere să înveţe muzica tradiţională şi folclorul de dans.
Cuvinte cheie: tradiţie, Pălatca, muzicanţi ţigani, meseria de muzicant, socializare, autodidact, etnic, grupare, acomodare, transmitere.
REFERENCES
Baranyi, Béla, „Sohasem cigánynak, hanem művésznek tekintettek” - A régi cigányzene – ma ("I was never considered to be a gipsy, but an artist" the gipsy music of the past today), in.: Amaro Drom (12) 2002.02. 20 - 21.o.
Bódi, Zsuzsanna, „Magyarországi cigány mesterségek (Gipsy professions in Hungary) , Napút Kiadó, Budapest, 2001.
Busai, Norbert, A magyarpalatkai zenészekről. Kodoba Béla emlékére (In memoriam Bela Kodoba. About the folk musicians of Magyarpalatka) Szakdolgozat, Magyar Táncművészeti Főiskola, Budapest, 2000.
Jánosi, András szerk (ed.), Magyarpalatkai népzene, Kodoba Béla és bandája Cd-lemez borítójának ismertető szövege, (Folk Music from Magyarpalatka, text of the sleeve of the CD recording Béla Kodoba and his band), BaSys Music, Switzerland, 1995.
Kemény, István, A teljes foglalkoztatottságtól a munkanélküliségig és a láthatatlan gazdaságig (From full time employment to unemployment and to the unforeseen economy), Kisebbségkutatás – 9. évf. 4.szám, 2000.
Király, Tibor – Szakály, Zsolt, Mozgásfejlődés és a motorikus képességek fejlesztése gyermekkorban, (Developing movements and motor skills in childhood), Dialóg Campus Kiadó, Budapest–Pécs, 2011.
Könczei, Csongor, A zenei és táncbéli improvizálások összefüggései „Táncoló muzsikusok” (Correlation between musical and dance improvisation). In: Annals of the Kriza Ethnographic Society, ed. by Dóra Czégény and Vilmos Keszeg.), in: Kriza János Néprajzi Társaság Évkönyve 8. Szerk.: Czégény Dóra, Keszeg Vilmos (Kriza János Néprajzi Társaság, Kolozsvár, 2000.
Könczei, Csongor, Hogyan lett a Kodobákból Codoba? Másodlagos identitásváltások egy mezőségi cigánymuzsikus családnál (How did Kodoba change into Codoba? The appearance of secondary identities in a family of Roma musicians from Mezőség), in: Műhelytanulmányok a romániai kisebbségekről (Studies in ethnic minorities in Romania), Nr. 25. ISPMN Cluj-Napoca, 2009.
Martin, György, Magyar táncdialektusok, (Dialects of Hungarian folk dance. In: Hungarian Ethnography VI. Folk music, folk dance, folk games), in: Magyar Néprajz VI. Népzene, néptánc, népi játék (Akadémiai Kiadó, Budapest, 1990.
Nádori, László, Az edzés elmélete és módszertana, (Theory and methodology of training), Sport, Budapest, 1991.
Pávai, István, A népi és a nemzeti kultúra viszonyának néhány zenei vetülete Erdélyben, (Aspects of the relation between folk culture and national culture in TransylvaniaI). In: Studies in Folk Music, Kriza books 3), in: Népzenei tanulmányok, Kriza könyvek 3.; (Kriza János Néprajzi Társaság, Kolozsvár, 1999).
Retkes, Attila, Dankó Pista bánatos utódai, (The mournful successors of Pista Danko) , in: Magyar Hírlap, 2004.10.05.
Sárosi, Bálint, Cigányzene... (Gipsy (Tzigane) music), Gondolat kiadó, Budapest, 1971.
Sárosi, Bálint, A hangszeres magyar népzene, (Hungarian instrumental folk music), Püski Kiadó, Budapest, 1996.
Sárosi, Bálint, Egy többnyelvű cigányzenekar Erdélyben, (A multilingual band of Roma musicians in Transylvania), in: A magyar népi tánczene szerk: Virágvölgyi Márta – Pávai István, Hungarian folk dance music, ed. by Márta Virágvölgy and István Pávai, Planétás kiadó, Budapest, 2000. 353.o.
Vannai, László: Szatmár népzenéje és oktatása az alapfokú művészeti iskolában (The traditional music of Szatmar region and its education at primary special art school level), Szakdolgozat, Nyíregyházi Főiskola, 2007.
Varga, E. Árpád, Erdély etnikai és felekezeti statisztikája, Népszámlálási adatok 1850–2002 között, (The ethnic and denominational statistics and census datas of Transylvania between 1850-2002), Teleki László Alapítvány – ProPrint, Bp. – Csíkszereda http://varga.adatbank.transindex.ro/
Varga, Sándor, Táncosok és zenészek közötti kapcsolat a Mezőségen, (Dancer – musician relations in the Mezőség region), in: Tánchagyomány: átadás és átvétel, (In: Dance traditions – preservation and continuation, ed. by Gábor Barna, Eszter Csonka-Takács and Sándor Varga), SZTE Néprajzi és Kulturális Antropológiai Tanszék, Szeged, 2007.
Varga, Sándor, Gondolatok a tánctanulás hagyományos és intézményesített formáiról, (On the traditional and institutionalized forms of dance learning) , in: Folkszemle, (Folk review) 2009.
http://www.folkradio.hu/folkszemle/varga_tanctanulas/index.php (2014.01.20. 16:59)
Varga, Sándor, Belső-mezőségi példák a táncosok és zenészek közötti kapcsolatra, (Sándor Varga: Examples of the relation between dancers and musician in the Belső-Mezőség area), in: Folkszemle, 2010. október
http://www.folkradio.hu/folkszemle/varga_tancoszeneszkapcsolat/
Varga, Sándor, Változások egy mezőségi falu XX. századi tánckultúrájában (Fundamental changes in the dance culture of a village at the Great Plain in the 20th century), Doktori disszertáció; Eötvös Loránd Tudományegyetem Bölcsészettudományi Kar, 2011.
