AMBIENTUM BIOETHICA BIOLOGIA CHEMIA DIGITALIA DRAMATICA EDUCATIO ARTIS GYMNAST. ENGINEERING EPHEMERIDES EUROPAEA GEOGRAPHIA GEOLOGIA HISTORIA HISTORIA ARTIUM INFORMATICA IURISPRUDENTIA MATHEMATICA MUSICA NEGOTIA OECONOMICA PHILOLOGIA PHILOSOPHIA PHYSICA POLITICA PSYCHOLOGIA-PAEDAGOGIA SOCIOLOGIA THEOLOGIA CATHOLICA THEOLOGIA CATHOLICA LATIN THEOLOGIA GR.-CATH. VARAD THEOLOGIA ORTHODOXA THEOLOGIA REF. TRANSYLVAN
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.
Autori: ALEXANDRU-ȘTEFAN MURARIU.
DOI: 10.24193/subbmusica.2017.1.06
Published Online: 2017-06-20
Published Print: 2017-06-30
pp. 83-94
FULL PDF
ABSTRACT:
Maniera spaţializată de valorificare a unor idei muzicale reprezintă o preocupare tot mai mult abordată în muzica contemporană. Această particularitate constituie în unele cazuri un liant important între muzică şi alte arte precum cele vizuale. Folosirea spaţiului ca parametru muzical reprezintă o problemă complexă, dificil de definit şi implică o serie de factori interconectaţi: elementele tehnice ale interpretării, materialul sonor, estetica generală şi amplasamentul surselor sonore trebuie să funcţioneze proporţionat pentru a putea fi în cele din urmă conduse către un sens valabil. Primele abordări documentate ce vizau spaţializarea proveneau din obiceiurile practicate în lăcaşul de cult – cântul antifonic şi responsorial. Alături de stilul policoral al Școlii veneţiene putem menţiona şi numeroasele trimiteri către ecou din creaţia corală renaşcentistă. Apariţia genului operei a contribuit în mod evident în această direcţie prin reproducerea unui spaţiu real prin exploatarea firească a poziţionării personajelor în spaţiul scenic. Extinderea orientării direcţionale în afara scenei de concert a fost de asemenea puternic exploatată. Plasarea unui solist sau a unui grup restrâns de instrumente în afara ansamblului orchestral a fost practicată încă din perioada Clasicismului, aceste procedee dăinuind până în prezent. Dezvoltarea muzicii electroacustice a reprezentat punctul din care parametrul spaţial a fost intens exploatat în diverse maniere. Potenţialul tehnologic a dat naştere mai multor tendinţe în această direcţie; au apărut instalaţiile, proiectele experimentale precum cel de la pavilionul Philips sau de la Osaka şi virtualizarea elementului spaţial prin aplicaţii software.
Cuvinte cheie: spaţializare, sunet, amplasament.
REFERENCES
Bates, Enda, The Composition and Performance of Spatial Music, A dissertation submitted to the University of Dublin for the degree of Doctor of Philosophy.
Bentoiu, Pascal, Gândirea muzicală (Musical thinking) , Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1975.
Bentoiu, Pascal, Imagine și sens (Image and sense) , Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1975.
Blauert, Jens, Sound Localization in the Median Plane, Edition Acustica, 1969.
Bleser, Barry, Linda-Ruth Salter, Spaces Speak, Are you listening? Experiencing Aural Architecture, Cambridge, Mass: MIT Press, 2007.
Harley, Anna Maria, Space and Spatialization in Contemporary Music: History and Analysis, Ideas and Implementation, Moonrise Press, First Edition, 2016.
Misievici, Cristian, Structuri proporționale, structure simetrice în componistica personală (Proportional structures, symmetrical structures in personal composing) , Editura Timpul, Iaşi, 2007.
