Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

Inceputul procesului care a condus la cristalizarea trioului cu pian poate fi identificat mergând înapoi la începutul secolului XVII, când muzicienii cântau în saloanele familiilor nobilimii, unde îndeletnicirea cântatului la mai multe instrumente (muzică de cameră) a devenit locul şi prilejul artiştilor de a-şi manifesta măiestria. Odată cu secolul XVIII, contribuţia lui J.S.Bach, G. Fr. Haendel, precum şi originalitatea claveciniştilor francezi J. Ph. Rameau şi L.G.Guillemain, a adus noi tehnici şi modalităţi componistice încercând să elimine basul continuu şi să dea un contur individual celor trei instrumente, astfel încât violoncelul să se emancipeze (rolul săau să fie echivalent cu al celorlalte două instrumente). Pasul hotărâtor în definirea genului cameral de trio cu pian l-a realizat W. A. Mozart, prin egalizarea rolurilor vocilor la cele trei instrumente.

Cuvinte cheie: trio cu pian, muzică de cameră, basso continuo, clasicismul vienez, Haydn, Mozart.