Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

În muzica lui Enescu, natura nu este privită ca o realitate intrinsecă, ci mai degrabă ca o sumă de elemente aflate în permanentă interacţiune cu fiinţa umană, dând naştere unei legături complexe, ce se manifestă uneori printr-o comuniune armonioasă, iar alteori dobândeşte dimensiuni dramatice. Dintre elementele primordiale, simbolul apei traversează întreaga creaţie enesciană, ilustrând complexitatea relaţiei om-natură: de la senin-melancolicele pagini de tinereţe, ce abordează genul romantic al miniaturii de caracter (barcarola), trecând prin tablouri marcate de o componentă nostalgic-introspectivă cu tentă memorialistică (în Impresii din copilărie sau Suita Sătească) şi ajungând la tragismul din Vox maris – ale cărui similitudini cu Oedip merită investigate. Pornind de la simbolul apei, am putut stabili anumite corespondenţe între Enescu, Eminescu, Blaga şi spiritualitatea românească tradiţională.

Cuvinte cheie: Enescu, muzică, apă, mare, râu, simbolism, Eminescu, Blaga, spiritualitate românească