Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA MUSICA - Ediţia nr.1 din 2008  
         
  Articol:   ESEURI - GEORGE ENESCU / ESSAYS ZU GEORGE ENESCU.

Autori:  CORNELIU DAN GEORGESCU.
 
       
         
  Rezumat:  Numele compozitorilor Enescu, Bartók şi Stravinski sunt asociate frecvent unele cu altele; din anumite puncte de vedere referitoare la muzica naţională tradiţională, ele pot părea similare. Şi totuşi, evoluţia lor e foarte diferită. Enescu a fost relativ devreme izolat de avangarda muzicală internaţională, şi a cheltuit mai mult timp şi energie ca şi interpret şi manager cultural al vieţii muzicale din ţara sa. Tendinţa lui spre sinteza europeană a unor elemente folclorice lăutăreşti îl menţin în lumina unei concepţii mai mult conservative. El are mai puţin succes ca şi compozitor, profunda sa originalitate fiind dificil de analizat şi de acceptat.
Carl Gustav Jung defineşte în jurul anilor 1912 – 1919, noţiunea de arhetip al inconştientului colectiv (ca Animus-Anima, Persona-Ombra) ca un element universal a priori care îşi poate schimba forma constant. O aplicaţie în muzică sugerează folosirea unor „arhetipuri muzicale” (ca şi Initium–Centrum–Finis, Crescere–Planum–Descrescere, Culmen -Vallis, Maximum-Minimum) şi poate revela câteva gesturi comune ale compozitorilor dar şi alte detalii specifice. Şase lucrări ale perioadei târzii a creaţiei enesciene sunt experimental analizate din acest punct de vedere.
Încercăm să precizăm definiţia „timpului muzical” la Enescu, evocat frecvent în studiile recente, în dorinţa de a contribui la înţelegerea uneia dintre cele mai specifice şi intime zone ale creaţiei sale. Prima problemă în această abordare o constituie formularea unor criterii analitice şi a unei terminologii adecvate, deoarece acest domeniu este definit mai puţin clar. Răspunsul unei asemenea întrebări nu poate fi simplu – precum în numeroase cazuri când se încearcă descrierea Inefabilului la Enescu.
 
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă