| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Impulsul fundamental ce i-a inspirat lui Virgil Vătăşianu preocuparea timpurie pentru o metodologie a istoriei de artă a izvorât din nevoia stringentă a unei limpezirii iniţiale. Pregătindu-se a deveni înainte de toate cercetător, înţelesese că această spinoasă vocaţie impunea conturarea preliminară a unor repere sistemice. Hărăzită unei discipline atât de complexe şi de ramificate, aflarea unui fir roşu care să marcheze direcţia investigărilor în labirintul cunoaşterii devenea, în înţelegerea sa, indispensabilă. Înainte de a oferi altora un exemplu de urmat, trebuia să afle jaloanele propriei deveniri întru cercetare, stabilind principii de orientare, sieşi destinate ca îndreptar.
Oarecum precoce, survenind la numai doi ani de la susţinerea doctoratului vienez, dobândit sub aura unei somităţi de talia lui Josef Strzygowski, înclinarea lui lucidă s-a manifestat printr-o primă încercare. Publicată în revista Transilvania (1929), suita consacrată unor Consideraţiuni asupra istoriei artelor şi noilor ei probleme oferea in nuce o viziune novatoare şi o metodă riguroasă. Într-o epocă în care exegeza de artă era divizată între două optici dominante, una estetizantă, alta aspirând la statutul de ştiinţă, un asemenea demers se adeverea curajos necesitând o fermă luare de poziţii. Era poate şi riscant, în măsura în care adopta investigarea laborioasă prin extindere, pretenţioasă prin exactitate. Căci apela la abandonarea digresiunilor intuitive, uneori de mare efect, întemeiate pe o interpretare elastică, ce mai precumpăneau adesea în exegeza universală ca şi în tânăra noastră istorie de artă. Pe scurt autorul avea în vedere ocolirea meandrelor subiective, disciplinarea severă a informaţiei şi rigoarea interpretării, ferind concluziile de generalizarea unor fenomene izolate considerate ca pars pro toto. Din sondarea trunchiată a unor exemple disparate derivau uneori argumentări sofisticate şi pripite, ce dorindu-se peremptorii, puteau fi înşelătoare, oricât de importante se vroiau. |
|
