Rezumat: Opţiuni identitare în rândul ofiţerilor români din armata habsburgică. În perioada recentă, identităţii militarilor din armata habsburgică i-au fost dedicate numeroase studii, în căutarea unor explicaţii cu privire la comportamentul apartenenţilor acestei categorii sociale şi profesionale aparte. Cu toate acestea, la nivelul istoriografiei române, cercetările dedicate acestui subiect lipsesc aproape cu desăvârşire. Lucrarea de faţă îşi propune, înainte de toate, deschiderea discuţiei istoriografice referitoare la opţiunile identitare ale militarilor şi ofiţerilor români din armata habsburgică. Alături de identitatea naţională şi de loialitatea dinastică, abordate frecvent în istoriografie, o atenţie aparte trebuie să le fie acordată şi altor tipuri de loialităţi sau identităţi, dezvoltate în contextul integrării în mediul militar cazon şi al însuşirii unui cod comportamental bine definit. În acest context, s-au conturat onoarea ofiţerească, transformată în identitate militară, dar şi alte ataşamente, precum cel pentru stat, diferit de loialitatea dinastică, sau cel pentru teritoriu. Nu în ultimul rând, această lucrare se concentrează şi asupra modului în care toate aceste identităţi diferite sunt armonizate în cadrul unor identităţi multiple, definitorii pentru comportamentul şi acţiunile militarilor armatei habsburgice multinaţionale.

Cuvinte cheie: armata habsburgică, militari români, identitate militară, identitate supranaţională, identităţi multiple