Rezumat: Corectarea unor erori în ediţiile ştiinţifice ale Istoriei ieroglifice (1705) de Dimitrie Cantemir. Ediţia Panaitescu-Verdeş (1965). Istoria ieroglifică, lucrare scrisă de Dimitrie Cantemir în anul 1705, este considerată primul roman (istoric) românesc. Dincolo de haina alegoriei, a toposului exotic şi a fantasticului animalier, prin decriptări specifice, se revelează evenimente istorice din perioada 1685-1705, care pot constitui pentru un istoric date valoroase. Lucrarea, publicată în 1883 apoi în 1927 şi 1957 în câteva ediţii neştiinţifice, în sfârşit a fost republicată în 1965 într-o ediţie ştiinţifică elaborată de P.P. Panaitescu şi Ion Verdeş. Această ediţie din 1965 are o mare valoare istorică, dar şi câteva lacune, în special în domeniul teologic. Editorii nu indică anumite citate biblice, fac aluzii la idei psihologice pentru citate care sunt clar extrase din Biblie, ignoră filonul biblic care a stat la baza maximelor lui Cantemir, omit să studieze unele toponime la originea lor biblică (Eufrat, Tharsis, Babilon etc.) şi nu realizează că unele idei cantemiriene sunt de origine biblică (de exemplu: evoluţia ciclică a lucrurilor, liberul arbitru). Totodată nu disting unele elemente de iconografie creştină de corespondentele lor biblice, ajungând la confuzii (năframa sfintei Veronica este atribuită de editori Magdalenei!). Pentru toate acestea se cere atenţie, minuţiozitate, cunoaşterea surselor biblice şi familiarizarea cu tradiţia biblică românească şi europeană. O ediţie a Istoriei ieroglifice care să înglobeze notele şi comentariile istorice, filologice, dar şi teologice şi nu în ultimul rând filozofice, este de aşteptat pe viitor.

Cuvinte cheie: Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, Panaitescu, Verdeş, teologie, evoluţie ciclică, Menandru, Apostolul Pavel, năframa sfintei Veronica