AMBIENTUM BIOETHICA BIOLOGIA CHEMIA DIGITALIA DRAMATICA EDUCATIO ARTIS GYMNAST. ENGINEERING EPHEMERIDES EUROPAEA GEOGRAPHIA GEOLOGIA HISTORIA HISTORIA ARTIUM INFORMATICA IURISPRUDENTIA MATHEMATICA MUSICA NEGOTIA OECONOMICA PHILOLOGIA PHILOSOPHIA PHYSICA POLITICA PSYCHOLOGIA-PAEDAGOGIA SOCIOLOGIA THEOLOGIA CATHOLICA THEOLOGIA CATHOLICA LATIN THEOLOGIA GR.-CATH. VARAD THEOLOGIA ORTHODOXA THEOLOGIA REF. TRANSYLVAN
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.
Autori: PIERGIORGIO MORI.
DOI: 10.24193/subbhist.2020.2.08
Published Online: 2020-12-30
Published Print: 2020-12-30
pp. 135-155
FULL PDF
REZUMAT.
Note scurte despre relaţia dintre turism şi literatura italiană. Eseul parcurge prin intermediul izvoarelor literare trei momente cruciale ale raportului italienilor cu vacanţa: primul e trecerea de la vilegiatură la turism, al doilea de la vacanţa estivală înţeleasă ca odihnă (în special la ţară) la vacanţa ca distracţie (la mare). Şi, în sfârşit, al treilea: începând din a doua jumătate a secolului al XX-lea avem de a face cu vacanţa de masă, care nu mai este elitară cum fusese până în prima jumătate a secolului trecut, ci devine posibilă pentru cea mai mare parte a italienilor, care, mai ales în luna august, părăsesc oraşele lăsându-le goale. Această poveste de matrice istorico-sociologică este adusă în prim plan prin intermediul unor mărturii literare care ajung până la rădăcinile literaturii mamă, literatura latină, reluându-şi apoi drumul, întrerupt în Evul Mediu timpuriu, în jurul anului 1300, concomitent cu primele mărturii literare (triada Dante, Petrarca, Boccaccio). Fenomenul vilegiaturii, înţeleasă ca şedere în lunile estivale într-o vilă aflată mai mult sau mai puţin în afara zidurilor oraşului, îşi găseşte maxima expresie începând cu secolul al XVI-lea, odată cu primele vile renascentiste ale burgheziei, ajungând la întretăierea aspiraţiilor micii nobilimi şi ale marii burghezii în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. O mărturie crucială în acest sens e Trilogia della villeggiatura (Trilogia vilegiaturii) de Carlo Goldoni, un triptic comic, care, în realitate, constituie un singur text, ce descrie fenomenul vilegiaturii ca pe un status-symbol aflat departe de motivaţiile secolelor precedente (vilegiatura ca moment de “otium” literar, de odihnă). Consolidându-se în secolul al XIX-lea, vilegiatura începe să fie însoţită de turism, mai ales termal şi montan, şi, începând cu secolul al XX-lea, în special balnear. Şi totuşi o altă schimbare va delinea caracteristicile petrecerii timpului liber în secolul XX: apariţia turismului de masă. Prin scurte exemplificări literare încercăm să demonstrăm în ce fel vacanţa s-a transformat deja, în Italia, în ceva anxios, mai ales printre tineri, şi nu numai, în căutarea aproape spasmodică a distracţiei (cu aspecte dionisiace şi bahice), în defavoarea motivaţiilor originare (odihnă, relaxare, otium), într-o relaţie în care “horror vacui” pare să fi detronat “horror pleni”, iar dionisiacul, pentru a folosi categoriile nitzscheane, pare să fi luat locul apolinicului.
Cuvinte cheie: vacanţa, vilegiatură, turism, Italia, literatura.
