| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Despre identitatea răsăriteană a Bisericii greco-catolice române în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Având o identitate ecleziastică alcătuită din elemente ale tradiţiei răsăritene combinate cu aspecte preluate dinspre identitatea confesională catolică, Biserica Română Unită traversează în a doua jumătate a secolului al XIX-lea o perioadă hotărâtoare, de organizarea constituţională, cu impact pe mai multe nivele: dogmatic, instituţional, disciplinar. Pe durata acestui demers de organizare şi inovare de o amploare fără precedent în istoria acestei biserici, jalonat de momente precum înfiinţarea mitropoliei şi a doua episcopii noi în 1853, obţinerea deplinei autonomii în plan canonic, participarea episcopatului român unit la conciliul Vatican I, organizarea a trei sinoade provinciale urmate de o serie de sinoade diecezane, identitatea greco-catolicismului românesc creşte în complexitate, în sensul în care achiziţionează noi elemente identitare din patrtimoniul catolicismului de rit latin. Contextul eclezial şi cultural în care se mişca întreagă Biserica catolică din epocă, predispunea dealtfel la politici de uniformizare, care au dus într-un final la apropierea catolicilor de rit răsăritean de paradigma latină a catolicismului. Articolul nostru doreşte să inventarieze elementele de factură răsăriteană ale greco-catolicismului românesc în această perioadă de transformări, prin raportare la contextul care a determinat în mod inevitabil o certă apropiere de Roma a acestei Biserici şi o îndepărtare totodată de tradiţia sa originară de factură bizantină. Cuvinte-cheie: Biserica greco-catolică, ide
|
|
