Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA HISTORIA - Ediţia nr.2 din 2006  
         
  Articol:   RECENZIE - LUCIAN PERIŞ, PREZENŢE CATOLICE ÎN TRANSILVANIA, MOLDOVA ŞI ŢARA ROMÂNEASCĂ 1601-1698, BLAJ, ED. BUNA VESTIRE, 2005, 428 P.

Autori:  CIPRIAN GHIŞA.
 
       
         
  Rezumat:  Dintru început, s-ar putea pune două întrebări: De ce ar alege un tânăr istoric şi teolog greco-catolic un astfel de subiect?; respectiv, de ce tocmai o istorie a catolicismului latin din Ţările Române în secolul XVII? Cele două probleme pot avea un răspuns comun, care se găseşte afirmat indirect de către autor în introducerea lucrării: o astfel de cercetare „poate facilita mai buna cunoaştere a rădăcinilor mişcării de unire ecleziastică din Ardeal” (p. 14). Lucian Periş se înscrie astfel pe linia deschisă în trecut de alţi mari istorici uniţi, care au analizat tematici legate de istoria bisericească a românilor în secolul XVII, pentru a înţelege mai bine evenimentele ce au avut loc între anii 1697 şi 1700. Îi amintim în acest sens pe Aloisie Tăutu sau Zenovie Pâclişanu. Autorul a schimbat însă perspectiva analizei. El nu se mai concentrează asupra românilor în principal, ci asupra celor care i-au convins pe aceştia să accepte unirea cu Biserica Romei: iezuiţii. Desigur, lucrarea nu se referă numai la iezuiţi şi la Transilvania. Ea şi-a propus să analizeze istoria catolicismului roman în întreg spaţiul românesc, oprindu-se asupra Companiei lui Isus, a franciscanilor dar şi asupra celorlalte structuri organizatorice ale Bisericii Catolice: episcopiile, parohiile, instituţiile de învăţământ etc. Este o viziune globală, complexă, unică în istoriografia română de până acum. Privită din perspectiva unirii, ea demonstrează faptul că aceasta a fost şi rezultatul unei activităţi intense şi a unui interes permanent ale Curiei romane pentru spaţiul locuit de români. Unirea nu a fost un eveniment întâmplător şi nu a implicat Roma într-o zonă necunoscută.  
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă