Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA HISTORIA - Ediţia nr.2 din 2005  
         
  Articol:   RECENZIE - RUXANDRA CESEREANU, GULAGUL ÎN CONSTIINŢA ROMÂNEASCĂ. MEMORIALISTICA SI LITERATURA ÎNCHISORILOR SI LAGĂRELOR COMUNISTE (ED. A II-A REVĂZUTĂ SI ADĂUGITĂ), IASI: EDITURA POLIROM, 2005, 410 P.

Autori:  OVIDIU PECICAN.
 
       
         
  Rezumat:  Gulagul în constiinţa românească este primul volum dintr-un triptic dedicat istoriei sociale a comunismului de universitara Ruxandra Cesereanu. Celelalte două volume, unul despre tortură si ultimul dedicat trecerii în revistă a literaturii despre decembrie 1989 în România contribuie, împreună cu acesta, la consacrarea autoarei ca exeget al trecutului contemporan, analist al părţii de întuneric a comunismului, dar si a eliberării din chingile lui. În toate cele trei cărţi – dar si într-o a patra analiză, cea dedicată Imaginarului violent al românilor -, modalitatea iscodirii materialului rămâne cu adresare directă spre palierul livrescului. Ruxandra Cesereanu nu este o asediatoare a arhivelor, unde aluviunile documentare oferă sansa unor descoperiri din realitatea imediată, dar si riscul pierderii printre mormanele de hârtii mai mult sau mai puţin oficiale. Pesemne ea stie că nici o arhivă din lume nu are ultimul cuvânt, si că mereu sunt alte descoperiri de făcut, menite să nuanţeze concluziile dinainte. Scriitoare chiar si atunci când frecventează textele care vorbesc despre vremuri, fapte si siluete umane atroce, ea rămâne mereu în imperiul naraţiunii. Ea colecţionează, inventariază, descrie si analizează nu atât faptele, cât versiunile consemnate în scris cu privire la acestea. Modalitatea nu diferă de ceea ce face istoricul decât prin aceea că acesta din urmă, înţeles în formulă clasică, confruntă mai multe tipuri de texte între ele, iar apoi pe acestea cu alte categorii de mărturii (imagini, construcţii, urme nemijlocite ale trecutului, evocări orale), în strădania de a obţine informaţii cât mai sigure despre ceea ce a fost odinioară. Nu toţi istoricii apelează însă la reconstituiri atât de complexe; unii pentru că nu pot, fiind specializaţi pe investigaţii mai înguste, alţii fiindcă nu vor.  
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă