Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA HISTORIA - Ediţia nr.1-2 din 2008  
         
  Articol:   CONCEPTUL DE „CONFESIONALIZARE” – O DEZBATERE A PARADIGMEI ISTORIOGRAFICE.

Autori:  UTE LOTZ-HEUMANN.
 
       
         
  Rezumat:  Conceptul de „confesionalizare” – o dezbatere a paradigmei istoriografice. Încă din 1980, conceptul de „confesionalizare” a constituit una din categoriile interpretative principale din cadrul istoriografiei germane din perioada modernă timpurie. Ea a determinat mutarea interesului istoriografic dinspre accentul anterior focalizat asupra Reformei timpurii din prima jumătate a secolului al şaisprezecelea spre a doua jumătate a secolului şaisprezece şi începutul secolului şaptesprezece. Totuşi, în ultimii ani, această paradigmă macro-istorică a primit şi o serie de critici aspre, la care ‚avocaţii’ confesionalizării au răspuns atât prin apărarea cât şi prin ajustarea conceptului. Articolul de faţă explică paradigma confesionalizării, aşa cum a fost ea elaborată de către Wolfgang Reinhard şi Heinz Schilling în perioada sfârşitului anilor şaptezeci şi începutul anilor optzeci. În al doilea rând, încearcă să treacă în revistă criticile aduse conceptului, mai ales cele venite din partea istoriografiei germane. Printre acestea se numără critici fundamentale, cum ar fi de exemplu, atacarea paradigmei prin intermediul „abordării de sus în jos”, care a fost depăşită de diferite modele interpretative, precum şi critici care acceptă utilitatea paradigmatică a confesionalizării, dar sugerează câteva modificări care ar trebui realizate în cadrul modelului. De asemenea, sunt descrise răspunsurile date de Wolfgang Reinhard şi Heinz Schilling criticilor care le-au fost aduse. Astfel, articolul evaluază utilitatea conceptului de confesionalizare pe post de categorie interpretativă în contextul confruntării tensionate dintre macro- şi micro-istorie. Pornind de la acest cadru, sunt identificat emodalităţile în care paradigma a fost aplicată până în prezent în contextul studiilor de caz efectuate asupra Sfântului Imperiu Roman şi alte ţări europene.

Cuvinte-cheie: Confesionalizare, Istoriografie, Reformă, Germania, Epocă Modernă Timpurie
 
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă