Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA HISTORIA - Ediţia nr.1 din 2013  
         
  Articol:   PIETATE, NOBILITATE, IDENTITATE CONFESIONALĂ. ULTIMA CTITORIE A LUI GRIGORE MAIOR, EPISCOP GRECO-CATOLIC DE FĂGĂRAŞ / PIETY, NOBILITY, CONFESSIONAL IDENTITY. THE LAST CHURCH FOUNDED BY GRIGORE MAIOR, THE GREEK-CATHOLIC BISHOP OF FĂGĂRAŞ.

Autori:  OVIDIU GHITTA.
 
       
         
  Rezumat:  Acest articol îşi propune să descifreze motivaţiile si semnificaţiile unui act fundaţional întreprins de un episcop greco-catolic de Făgăraş din a doua jumătate a secolului XVIII: Grigore Maior. Decizia şi demersurile episcopului de a ridica o biserică de zid în satul în care se născuse, deasupra osemintelor înaintaşilor săi, sunt raportate mai întâi la elementele de context confesional şi social. A doua parte a deceniului 8 al veacului respectiv a fost perioada unei ample acţiuni misionare, recuperatorii a episcopatului greco-catolic din Transilvania în teritoriile unde Biserica ortodoxă îşi consolidase poziţiile prin acţiunea călugărului Sofronie din Cioara. Hotărârea episcopului de a ridica un locaş de cult la Sărăuad trebuie văzută ca semnul dorinţei sale de a celebra revenirea la unirea cu Biserica romană a consătenilor lui, cărora le oferea o biserică mai trainică şi mai spaţioasă. Ultima ctitorie a lui Grigore Maior pare a fi simbolul regăsitei comuniuni în credinţă între cei din Sărăuad şi episcopul ridicat dintre ei. In acel act fundaţional, stimulat de exemplul oferit in domeniu de fostul său protector local, comitele Antal Karolyi, se poate distinge însă şi mentalitatea nobiliară a ierarhului greco-catolic roman, preocupat de genealogie, de destinul trupurilor strămoşilor defuncţi, de rădăcinile familiei lui. El a edificat o biserică necropolă, expresie tipică a privilegiului reclamat de ctitorul-nobil şi, implicit, a intenţiei sale de a se distinge social. Nu în ultimul rând, construind locaşul de cult, omul religios Grigore Maior a avut în vedere şi soarta propriului suflet. Testamentul său e fără echivoc în acest sens, generosul lăsământ în monede de aur obligându-i pe preoţii care aveau să se succeadă acolo să-l amintească perpetuu în liturghiile lor, în calitate de fondator.

Cuvinte cheie: Grigore Maior, Transilvania, Biserica greco-catolică, donaţie testamentară, nobilitate, identitate confesională
 
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă