| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: În această nouă carte, intitulată Eminescologi clujeni, profesorul Constantin Cubleşan îşi propune, după cum se exprimă în preambulul volumului, să urmărească activitatea cercetătorilor care s-au angajat în analiza vieţii şi a operei lui Eminescu, activi în spaţiul universitar clujean.
Cu autoritatea pe care i-o conferă desăvârşita competenţă în domeniu, autorul opinează însă că în cazul Clujului nu putem vorbi de o „şcoală” literară dedicată eminescologiei, în sensul tare al termenului („o personalitate puternică, un critic sau istoric literar, un scriitor care a creat în jurul său, prin propriul demers creator/creativ, un curent de idei, o mişcare de idei, un corp de idei capabil a coagula şi structura în jurul său discipoli, elevi, totul exercitând o influenţă majoră asupra fenomenului literar”, cu principii literare, metode de lucru şi de creaţie împărtăşite – p. 6), constatând că cercetătorii clujeni care s-au oprit asupra creaţiei eminesciene au fost spirite independente, fiecare propunând unghiuri diferite de abordare filologică-estetică ori filozofică (Lucian Blaga, Liviu Rusu, D. Popovici, Ioana Em. Petrescu, Mircea Popa, Vasile Muscă, Rodica Marian, Ioana Bot etc.). Ulterior, însă, profesorul Cubleşan acceptă că în Cluj s-a dezvoltat, datorită acestor contribuţii valoroase la studiul operei eminesciene, o „bună şcoală de eminescologie” (p. 234), axată în principal pe două direcţii de cercetare, cea pozitivistă, iniţiată de către ilustrul profesor G. Bogdan-Duică (linie rămasă fără adepţi de marcă, oarecum vetustă chiar în momentul apariţiei ei), şi cea exegetică „prin excelenţă, dezvoltată din comentariile pe criterii pur valorice, estetice” (p. 234), al cărei cap de serie a fost profesorul D. Popovici, şi pe care se înscriu contribuţiile esenţiale ale Ioanei Em. Petrescu şi ale Ioanei Bot, cea care ar avea posibilitatea să formeze o reală şcoală de studii eminescologice, adunând în jurul său, „prin exemplul propriilor studii, temeinice, tineri cercetători” (p. 7). |
|
