Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA EPHEMERIDES - Ediţia nr.1 din 2008  
         
  Articol:   ASPECTE ALE REPORTAJULUI.

Autori:  MIHAI LISEI. 		 
       
         
  Rezumat:  Fişa termenului pus în discuţie ilustrează o evoluţie spectaculoasă în timp şi spaţiu a ceea ce este considerat adeseori o specie literară de graniţă. Originile reportajului sînt strîns legate de cele ale apariţie presei, în secolul al XIX-lea. După inventarea şi extinderea radioului, se face şi prima distincţie majoră între reportajul scris şi reportajul vorbit. Etimologic, cuvîntul reportaj derivă din latinescul reporto, -are, care denumeşte “acţiunea de a aduce un răspuns sau o veste, de a povesti ceva”. Metaforic, cuvîntul poate fi întrebuinţat şi pentru a marca repetarea unui ecou. Semnificaţia fundamentală a acestui termen trimite la acţiunea de transmitere şi transferare a ceva (cunoscut sau necunoscut, de exemplu, o ştire sau o veste) dintr-un anumit loc în altul. În limba română, termenul de reportaj a fost preluat din fr. reportage, care înseamnă “relatare de la faţa locului”. Într-o antologie a genului, Egon Erwin Kisch a inclus o scriere a lui Plinius cel Tînăr (62 – 114, d. Ch.). Gestul lui trebuie raportat la ideea că, în fond, “primul reporter a fost acel om care, ieşind din cercul obişnuit al semenilor săi, a dat peste ceva nou şi, întorcîndu-se la ei, le-a relatat cele văzute, indiferent de proporţiile lor” (***, Muntean, 1974: VI).  
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă