| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Comunicarea mediatică tinde să ocupe un loc tot mai important în viaţa de zi cu zi a omului modern. De aceea, modul în care este ea înfăptuită trebuie să constituie o preocupare atât pentru teoreticieni, cât mai ales pentru cei care o practică, întrucât doar astfel calitatea actului mediatic poate fi îmbunătăţită. Specialiştii în comunicare susţin că propagarea ideilor prin mass-media are efecte complexe şi puternice asupra consumatorului, chiar dacă acestea nu sunt observabile imediat.
Lipsa timpului suficient pentru elaborarea materialelor de presă, pregătirea profesională uneori lapidară, goana după senzaţional, condiţia ingrată a jurnalistului şi, nu în ultimul rând, presiunile diverse exercitate asupra sa, pot da naştere în anumite cazuri la erori de presă, care modifică percepţia publicului asupra realităţii.
Investirea exagerată a mass-mediei cu încredere poate duce la abuzuri, iar adesea la manipulari bine calculate, fară ca opinia publică să realizeze că este obiectul acesteia.
Lucrarea de faţă îşi propune să puncteze care sunt principalele forme de abatere de la obiectivitatea jurnalistică mult dorită şi enunţată în toate codurile deontologice. Vom ilustra aceste tipuri de inducere în eroare a opiniei publice cu exemple din presa românească postdecembristă şi vom face diferenţierea dintre persuasiune, dezinformare, intoxicare şi manipulare, deşi deseori ultimul termen - cel de „manipulare” - le înglobează în mod eronat şi generic pe celelalte. În titlul lucrării noastre am folosit în mod intenţionat termenul de „manipulare”, întrucât am considerat că cel de „inducere în eroare” nu implică ideea unei intenţionalitaţi negative, deci nu este întru totul adecvat, iar cititorul nu ar identifica corect subiectul cercetat.
Practicarea jurnalismului de senzaţie şi ignorarea valorilor informaţionale pe falsul principiu publicul îşi doreşte violenţă şi spectacol sunt tendinţe ale presei româneşti actuale. Este jurnalistul supus diferitor tipuri de constrângeri care îi afectează munca? Există în sistemul mediatic românesc campanii de manipulare intenţionate?
Vom răspunde la aceste întrebări, care constituie în fapt probleme de care jurnaliştii se lovesc în munca de zi cu zi, dar, prinşi în vâltoarea evenimentelor, se circumscriu şi ei aceluiaşi cerc vicios.
|
|
