Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

Alpinismul este (în afara mediului didactic) un sport, de regulă, de echipă, în care componenţii au roluri bine definite, privind colaborarea în timpul ascensiunii şi în manevrarea corzilor de asigurare, atât la urcare, cât şi la coborâre. Formarea capacităţii de practicare a alpinismului în raport cu stricta solicitare a mediului i-a preocupat de-a lungul vremii pe toţi practicanţii, începând cu Edmond Hillary, considerat a fi primul care a ajuns pe „acoperişul lumii” – Everestul, atât din punctul de vedere al escaladării în sine, cât mai ales din cel al pregătirii anticipate, al organizării şi planificării acţiunii, şi al asigurării materialelor specifice. De-a lungul anilor, s-a dovedit că alpinismul este un proces continuu. Practicarea lui nu se face dintr-o dată şi la orice vârstă. De altfel, alpinismul este un sport susţinut complementar prin efectele altor sporturi: atletism, gimnastică, schi etc. Alpinismul are reflectare în afara mediului sportiv în didactică, în societate, ca alpinism utilitar, în turism şi în confruntarea omului cu el însuşi având ca parteneri versanţii, până la înălţimea Everestului.

Cuvinte cheie: alpinism, proces didactic, deprinderi motrice, escaladă, rapel.