Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

Exerciţiul fizic este folosit atât ca instrument de diagnostic cât şi ca mijloc therapeutic. În funcţie de caracteristicile sale, exerciţiul fizic poate determina eustres sau distress. Stresul oxidativ apare conectat la relaţia dintre boală şi exerciţiul fizic şi astfel este cu siguranţă posibil ca un nivel optim de creştere a producţiei de specii reactive ale oxigenului şi azotului în timpul exerciţiului fizic să reprezinte o modalitate de îmbunătăţire a sănătăţii, eventual printr-o hiperreglare în apărarea antioxidantă. Cu toate acestea, exacerbarea producţiei de oxidanţi ce depăşeşte nivelul optim, la rândul său, poate depăşi mecanismele de apărare antioxidantă şi în consecinţă apar leziuni oxidative ireparabile, potenţial generatoare de boală. Cuantumul specific al efortului fizic care induce modificări favorabile în ceea ce priveşte balanţa oxidanţi/antioxidanţi nu este în prezent clar definit şi găsirea unei modalităţi de a-l defini ar putea fi utilă atât în sport cât şi în domeniul terapeutic. Acest studiu cumulează informaţii despre schimbările induse de efortul fizic în organismul uman şi la animale de experiment în ceea ce priveşte stresul oxi/nitrozativ conform cercetărilor recente.

Cuvinte cheie: specii reactive ale oxigenului şi azotului, stress oxi/nitrozativ, efort fizic