Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

Se presupune că enunţul este elementul de bază al comunicării. Dacă, în ceea ce priveşte discursul verbal, putem pretinde, pentru a facilita interpretarea, că există o analogie între enunţ şi propoziţie, în ceea ce priveşte discursul digital acest lucru nu este numai imposibil, ci chiar inutil. O mutaţie importantă generată de media modernă şi de New Media în domeniul interpretării comunicării este schimbarea perspectivei cu privire la momentul în care se produce semnificaţia. În 1988, vorbind despre televiziune, însă afirmaţiile sînt valabile şi pentru Media 2.0, teoreticianul american John Fiske (1988) a observat că „În ceea ce priveşte textul, semnificaţia se produce în momentul citirii, şi nu în cel al scrierii, şi primeşte de la text condiţia de fi creatorul semnificaţiei.” (p. 305). În secţiunea anterioară, încercam să aflăm dacă, de fapt, în ceea ce priveşte produsele media de tip Web 2.0, comunicarea e stratificată pe mai multe paliere, numai aparent unidirecţionale. Credem că, din cauza producerii de semnificaţie în momentul citirii şi pentru că citirea produselor media de tip Web 2.0 declanşează o receptare, dacă nu simultană, cel puţin succesivă a feedbackului anterior, acest tip de discurs este o mutaţie permanent ruptă, neprevăzută şi numai tangenţial controlabilă. Enunţurile constitutive, fie textuale sau contextuale, vizuale, auditive, lingvistice sau de orice altă formă permisă de canal, sînt reorganizate şi restructurate fără întrerupere şi fără a se ţine seama de autorul iniţial al textului. Vom încerca să sintetizăm mai jos cele mai interesante modele de comunicare teoretizate recent şi să analizăm pînă la ce nivel reuşesc să definească comunicarea digitală pe platformele Web 2.0.

Cuvinte cheie: comunicare, spectator, new media, non-linearitate