| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat:
Expresiile „teatru de război” sau „teatru de acționare” au fost folosite începând cu sfârșitul secolului nouăsprezece și se referă la episoade, spații sau momente istorice când se duc războaie adevărate si vieți umane sacrificate. „Teatrul de război” se referă la „întreg teritoriul terestru, marin și aerian care este sau poate fi implicat direct în operațiuni de război”, pe când „Teatrul de acționare” se referă la „partea teatrului de război în care sunt efectuate operațiuni active de luptă”. Ambii termeni au fost folosiți pentru prima dată în mod constant cu referire la Primul Război Mondial și, mai apoi, la al Doilea Război Mondial. Până la urmă este logic, pentru că. la fel ca în orice război, la fel ca în orice teatru, există un protagonist și un antagonist care, în funcție de unghiul de abordare, își schimbă locurile și rolurile; există o scenă pe care se desfășoară războiul; există actori ce joacă diverse roluri, de la generali ce dau ordine la sodați implicați direct în luptă, există regizori care creează viziunea complexă a spectacolului, și anume liderii și guvernele ce inițiază și organizează confruntarea, și mai există, desigur, spectatorii: noi, publicul, marea masă a populației martore, care privește și care este mișcat, cei care sunt traumatizați, sau, dimpotrivă, se bucură sau sunt indiferenți în fața războiului. Este inutil de spus că acest tip de teatru real al războiului nu este un spațiu sigur, dar această afirmație conține un adevăr truchiat. Teatrul de război, obiectul nostru de studiu este, dimpotrivă, un spațiu sigur unde actorii și spectatorii aleg să trăiască sau să retrăiască într-un mediu virtual, utopic sau mediat experiențe, episoade, momente din războaie reale, din cauza unei dorințe de a rememora, de a fi martor la războaie reale și conflicte armate, pentru a-și vindeca traumele de război, dar și pur și simplu pentru distracție.
Cuvinte cheie: teatru, dramă, memorie, teatrul DAH, Motti Lerner, Erik Ehn
|
|
