Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

În interpretarea lui Stebbin despre teoria lui Unruh, (Stebbins, 2006) în lumea socială a artelor performative, străinii ar fi reprezentaţi de indivizi implicaţi în management, administraţie sau atelierele tehnice de lucru, turiştii de către publicul mare, publicul obişnuit de producătorii amatori de conţinut, iar cunoscătorii de către profesioniştii implicaţi direct în crearea procesului artistic, regizori, actori, scenografi. Această sistematizare pare extrem de vagă şi, în esenţă, irelevantă, e o clasificare aleatorie mai degrabă decât una funcţională, din moment ce ea ignoră natura fundamental-sincretică a evenimentului teatral, negând individualitatea spectatorului, la fel ca orice control sau influenţă în ceea ce priveşte generarea de sens. Fără îndoială, a considera publicul ca o masă uniformă, ce primeşte şi returnează un mesaj în mod pasiv e o perspectivă extrem de confortabilă pentru un sociologist, dar nu ajută cu nimic spectatorul la o mai bună înţelegere şi la înţelegerea mecanismelor sale funcţionale. Aşadar, se cere o sistematizare mai substanţială, deoarece considerăm că teoria lumilor sociale e una foarte interesantă şi mai ales fertilă în zona noastră de interes.

Cuvinte cheie: teatru, public, condiţia de spectator, comportament social