Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

Studiul Melodramă şi parodie în teatrul lui Eugene Ionesco se centrează pe cîteodată exagerata sentimentalitate a pieselor lui Ionesco, care ating puncte de deconstrucţie parodică. Lipsite de apăsarea vreunui „conţinut” aparent, a oricărei substanţe dramatice aleatorii, aceste piese par mai degrabă „transparente”, imponderabile, chiar purificate de orice încărcătură de natură tematică, psihologică, ideologică sau filosofică. Ionesco, personaj în propriile texte, deci într-o ipostază metaficţională, se lasă des purtat de o auto-intoxicată dispoziţie emoţională de natură melodramatică, corespunzătoare unei „estetici a excesului”, dar şi unei estetici a uimirii. La Ionesco, la fel ca la alţi autori de melodrame, ca Guilbert de Pixencourt, poreclit „Corneille al bulevardelor”, Louis-Charles Caignez, Victor Ducange, Joseph Bouchardy şi, în cele din urmă, Victor Hugo, tipul melodramatic de teatralitate sugerează o declaraţie estetică, întrupată în absurd şi o oarecare revoltă poetică a protagonistului de tip erou.

Cuvinte cheie: melodramă, parodie, estetica uimirii, teatru anti-psihologic şi anti-ideologic