Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA DRAMATICA - Ediţia nr.1 din 2008  
         
  Articol:   TEATRALITATEA CA DIMENSIUNE SINE QUA NON ÎN EPICA LUI ION D. SÎRBU / LA THEATRALITE COMME DIMENSION SINE QUA NON DE LA PROSE DE ION D. SIRBU / LA THEATRALITE COMME DIMENSION SINE QUA NON DE LA PROSE DE ION D. SIRBU.

Autori:  EUGEN WOHL.
 
       
         
  Rezumat:  

Arta începutului de secol XX a substituit imaginea ordinii ideale cu imaginea fragmentării, a unui întreg uniform spart în milioane de piese, o imagine ce reflectă teoria ştiinţifică a relativităţii. Teatrul lui Pirandello se desprinde de tradiţie şi deschide calea spre noi metodologii şi tehnici. Acesta doreşte să dovedească prin intermediul lucrărilor sale că doar Arta poate fi mai reală decât însăşi realitatea. Relaţia dintre sine şi inconştient, dintre sine şi lumea exterioară, este reflectată exclusiv prin relaţia dintre viaţă şi artă. Influenţa lui Pirandello poate fi recunoscută în arta actorului, variate şcoli de actorie adoptând în elementele lor metodologice elemente ale discursului filosofic al lui Pirandello cu privire la teatru. Tehnica „piesei în piesă”, a „teatrului în teatru”, tema improvizaţiei interogată de Pirandello au devenit surse fertile de subiecte pentru dramaturgi contemporani. Reprezentanţii teatrului absurdului au adoptat şi ei teme pirandelliene. Contribuţia lui Pirandello la dezvoltarea fenomenului teatral a fost subliniată de o serie de critici literari. Martin Esslin susţine că Pirandello se află în frunte, în ceea ce priveşte revoluţionarea atutudinii omului asupra lumii. Mai departe de literatura dramatică, Pirandello a influenţat estetica şi filosofia. Teoria sa cu privire la formă a devenit, în câmpul esteticii, miezul teoriei contemporane anti-romantice şi a celei anti-idealiste. Mai mult decât atât, este necesar să amintim contribuţia lui Pirandello în psihodramă. Relaţia psihodramă – Pirandello este una strânsă, cu influenţe reciproce.

Cuvinte cheie: Pirandello, teatru, actorie, formă, psihodramă

 
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă