Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA BIOETHICA - Ediţia nr.2 din 2007  
         
  Articol:   BIODIVERSITATEA CULTURALĂ ŞI BIOETICA.

Autori:  VASILE CRISTEA. 		 
       
         
  Rezumat:  Pentru mulţi dintre cei implicaţi în Bioetică (preocupaţi mai cu seamă de clonaj, avorturi, eutanasie şi homosexualitate) şi chiar în Biodiversitate (pasionaţi de bogăţia specifică, de variabitilatea genetică, de tipurile de habitate), sintagma utilizată de noi, cea de biodiversitate culturală, poate părea cu totul deplasată sau, cel puţin, neavând locul său în cele două noi, interesante şi actuale domenii. Şi totuşi... În toate regiunile Globului, de-a lungul secolelor, populaţia umană şi-a construit aşezări şi şi-a dezvoltat un anumit sistem agro-silvo-pastoral, care a ajuns la un anumit echilibru cu ambianţa ecologică în care se practica. În acelaşi timp, s-a consolidat o întreagă serie de tradiţii populare, de ritualuri păgâne sau creştine, multe având ca „actori“ elemente din mediul înconjurător. Şi astfel, vorbim despre “civilizaţia grâului, măslinului şi viţei-de-vie” (pentru regiunea euro-mediteraneană), despre “civilizaţia porumbului” (pentru zona largă a Americii centrale), despre “civilizaţia orezului” (pentru China şi Indochina) etc. De la aceste practici s-au dezvoltat şi atitudini (protective ori distructive) faţă de ambianţa ecologică, modelată de societăţile umane, în funcţie de aceste atitudini şi preferinţe. Eliminarea acestor practici şi tradiţii (în mod deliberat de către o anumită comunitate sau chiar, ori mai ales, prin impunere din exterior!) a dus şi duce, implicit, la dispariţia factorilor care au menţinut o anumită specie, un anumit tip de habitat în spaţiul comunităţii respective. Şi astfel, „...datorită omului, natura devine cultură şi, prin cultură, omul îşi dobândeşte adevărata sa natură umană“ (R. Caillois, ap. TOADER, 1987, p.340). În acelaşi timp, se poate afirma că menţinerea diversităţii culturale a umanităţii este una din condiţiile de bază în reuşita conservării biodiversităţii, subliniindu-se, odată în plus, strânsa interdependenţă dintre biodiversitate în general şi diversitatea culturală (CHAUVET et OLIVIER, 1993).  
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă