![]()
AMBIENTUM BIOETHICA BIOLOGIA CHEMIA DIGITALIA DRAMATICA EDUCATIO ARTIS GYMNAST. ENGINEERING EPHEMERIDES EUROPAEA GEOGRAPHIA GEOLOGIA HISTORIA HISTORIA ARTIUM INFORMATICA IURISPRUDENTIA MATHEMATICA MUSICA NEGOTIA OECONOMICA PHILOLOGIA PHILOSOPHIA PHYSICA POLITICA PSYCHOLOGIA-PAEDAGOGIA SOCIOLOGIA THEOLOGIA CATHOLICA THEOLOGIA CATHOLICA LATIN THEOLOGIA GR.-CATH. VARAD THEOLOGIA ORTHODOXA THEOLOGIA REF. TRANSYLVAN
|
|||||||
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|||||||
STUDIA BIOETHICA - Ediţia nr.1 din 2015 | |||||||
Articol: |
DATORIA DE A ȘTI SĂ FII AUTONOM? AUTONOMIA PERSONALĂ CONCENTRATĂ PE DREPTUL DE A NU ȘTI DESPRE INFORMAȚIA GENETICĂ / A DUTY TO KNOW TO BE AUTONOMOUS? FOCUSING PERSONAL AUTONOMY ON THE RIGHT NOT TO KNOW GENETIC INFORMATION. Autori: YORDANIS ENRÍQUEZ CANTO. |
||||||
Rezumat: Datoria de a ști să fii autonom? Autonomia personală concentrată pe dreptul de a nu ști despre informația genetică. În cadrul dezbaterii bioetice privind accesul la informații genetice, provocarea noțiunii de autonomie personală este evidentă atunci când se dorește să aibă un sens de și când se dorește a proteja interesul unui pacient în a nu cunoaște. O astfel de dezbatere are loc în multe domenii legate de utilizarea de informații genetice, articolul nostru concentrându-se pe contextul consilierii genetice. Una dintre principalele teze din această dezbatere sugerează, mai întâi, că dreptul de a nu cunoaște despre o anume condiție genetică nu crește valoarea autonomiei individuale, ci mai degrabă o degradează și, în al doilea rând, că o necunoaștere voită a rezultatelor testelor genetice este o vină. Acest articol este un răspuns la argumentele lui Rosamond Rhodes și Rodolfo Vázquez. Teza noastră propune o argumentare care urmează un dublu contur. Primul include un argument împotriva celor care își exercită dreptul lor de a nu cunoaște, afirmând că nu se poate lua o decizie autonomă, fără să avea toate informațiile relevante. Cel de al doilea ia în considerare decizia de a nu cunoaște despre alte persoane, concluzionând că o persoană care alege să nu cunoască informația genetică este iresponsabilă sau chiar vinovată. Scopul lucrării este, în primul rând, de a sugera câteva considerații critice privind diada: nevoie de informație - autonomie, iar în al doilea rând propune o analiză a cadrului teoretic care susține că alegerea de a nu cunoaște rezultatele diagnosticului este o ignoranță incriminatoare. Cuvinte cheie: consultanță genetică, dreptul de a nu ști, test genetic, autonomie personală, necunoaștere genetică |
|||||||
![]() |
|||||||